Structurile obișnuite de susținere a plasei de protecție împotriva vântului și pentru suprimarea prafului includ tipul de coloană cantilever, tipul de cadru de oțel și tipul de cadru spațial. Structura de susținere reprezintă o mare parte din investiția inițială în proiecte de plase de protecție împotriva vântului și de suprimare a prafului. Prin urmare, în proiectele practice, este necesar să se compare și să se optimizeze mai multe structuri de susținere a plaselor de protecție împotriva vântului și de suprimare a prafului pentru a determina cea mai economică și rezonabilă formă structurală pentru a reduce investiția în proiect.
Optimizarea structurii coloanei în consolă:
Structură tipică de susținere pentru plasele de protecție împotriva vântului și de suprimare a prafului. În proiectele practice, pentru a facilita instalarea materialelor de plasă, coloanele cantilever ale structurii de susținere sunt adesea tuburi circulare cu un diametru exterior uniform. Sub sarcini orizontale ale vântului, forțele interne din secțiunea inferioară a coloanei în consolă controlează dimensiunile-secțiunii transversale ale stâlpului; marginea de rezistență a secțiunii transversale-coloanei cantilever crește odată cu înălțimea.
Optimizarea structurii de oțel: Având în vedere caracteristicile de stres ale plaselor de protecție împotriva vântului și de suprimare a prafului cu structuri de susținere a cadrului din oțel, structura de susținere este adesea un cadru de oțel triunghiular. Pentru a reduce momentele de încovoiere a stâlpilor și deplasările laterale structurale cauzate de încărcările vântului, cadrul triunghiular din oțel este echipat cu bretele orizontale și diagonale. Principalii parametri care afectează structura internă a cadrului de oțel includ lățimea bazei și distanța dintre bretele orizontale, care controlează în primul rând forța axială a stâlpilor și, respectiv, momentul încovoietor al stâlpilor frontali.
Determinarea lățimii bazei cadrului de oțel:
Pentru un cadru din oțel cu o înălțime și condiții de încărcare definite, distanța orizontală a întreținerii este selectată inițial pe baza experienței și menținută constantă. Lățimea bazei este apoi ajustată treptat și se calculează consumul de oțel al structurii de susținere.
Determinarea distanței dintre bretele orizontale:
După determinarea lățimii de bază a cadrului de oțel, distanța orizontală a bretelelor poate fi selectată mai ușor. O distanță orizontală mai mare a întreținerii are ca rezultat un moment de încovoiere de proiectare mai mare pentru coloanele din față, crescând semnificativ consumul de oțel al stâlpilor. Dimpotrivă, o distanță orizontală mai mică a întreținerii are ca rezultat un moment de încovoiere de proiectare mai mic pentru stâlpii din față, dar crește numărul de contravântuiri și sarcina de lucru pentru fabricarea cadrului de oțel.
Estimarea-secțiunii transversale:
Elementul cel mai nefavorabil solicitat din întreaga structură a cadrului de oțel este secțiunea inferioară a coloanelor frontale. Verificarea-secțiunii transversale a acestui element de îndoire-de compresie este controlată în primul rând de considerente de stabilitate.
Estimarea-secțiunii transversale:
Comparația tipurilor de structuri de susținere: Structurile de sprijin utilizate în mod obișnuit pentru proiectele de plase de protecție împotriva vântului și de suprimare a prafului includ coloane în consolă, cadre din oțel și cadre spațiale. Trebuie făcută o comparație cuprinzătoare pe baza caracteristicilor fiecărui tip de structură și a factorilor cum ar fi consumul de oțel. În comparație cu coloanele cantilever, structurile cu cadru din oțel economisesc mai mult oțel și sunt mai simplu de proiectat și construit decât structurile de cadru spațial. Prin urmare, structurile cu cadru de oțel sunt o structură de susținere mai economică și mai convenabilă pentru plasele de protecție împotriva vântului și de suprimare a prafului și merită recomandate în aplicațiile de inginerie.
